9 iun. 2011

Clientul nostru, prostul nostru!

Intr-o societate comerciala care se respecta, legea de capatai ar trebui sa fie “Clientul nostru, stapanul nostru”. Cel putin, asa ar fi normal, in conditiile in care fidelizarea celor ce cumpara ceea ce o firma ofera echivaleaza cu o afacere de succes care are toate premizele de a rezista pe piata si de a inflori. Cu toate acestea, de multe ori, aceasta regula nu se aplica, mai ales la restaurante, baruri, terase, etc. Nu vorbesc despre locatiile care se respecta, care tintesc spre niste standarde inalte, cele exclusiviste sau frecventate de VIP-uri, ci de restul…adica acele locuri destinate « poporului », oamenilor de rand, adica cei ca mine si ca tine. In aceste localuri, clientul parca nu conteaza. Parerea lui nu este luata in considerare, ba mai mult…nu este nici ascultata, pentru ca…nu-i asa…clientul este bun pentru un singur lucru: sa fie stors de bani pentru servicii de o calitate indoielnica.
De multe ori, ajungi sa nu mai intri in astfel de localuri. De ce sa mai incerci, cand, destul de frecvent, esti luat in primire de un ospatar suparat, obosit sau nervos, care iti da impresia ca face un efort extraordinar sa vina sa te serveasca. Nu punem la socoteala timpul necesar acestei deplasari (cateodata trece si o ora !!!), ci felul in care se poarta. Iti cere comanda imediat, nu se mai oboseste sa iti aduca un meniu, iar atunci cand mai vrei timp de gandire, o faci pe pielea ta pentru nimeni nu iti poate garanta ca se va mai intoarce. Daca ii ceri vreo parere iti arunca rapid cateva feluri de mancare din care nu intelegi nimic si nici nu mai indraznesti sa il rogi sa repete pentru ca ti-e frica de reactia lui. Astepti zeci de minute pana iti aduce mancarea (care este rece de cele mai multe ori), iar atunci cand crezi ca, in sfarsit, iti poti potoli foamea, constati cu uimire ca bucatarul nu si-a facut treaba: carnea nu este prajita cum trebuie, cartofii sunt nefierti, papanasii sunt mai mult coca…ca sa nu mai vorbim de portiile mult prea mici… Daca ceri socoteala iti dai seama ca nimeni nu te crede, sau mai bine zis, nu vor sa te creada. Daca vrei sa discuti cu patronul, vei afla ca fie « nu este », « nu poate fi contactat », « este ocupat si nu poate fi deranjat », fie vei constata cu stupoare ca sefu’ stie ce se intampla, dar nu prea are chef sa schimbe ceva. Asa ca, infometat si cu banii luati, pleci cu un gust amar si iti promiti ca nu mai vii acolo niciodata. Din pacate, a doua zi, patesti ceva asemanator, dar la un alt local, semn ca ceea ce ai trait nu a fost un caz singular.
Probabil ca situatia a iesit de sub control pentru ca nimeni nu a reactionat. Nu putini sunt cei care nu doresc sa faca scandal si mai bine lasa de la ei. Asa ca am lasat ieri, am lasat astazi…si cand nici nu ne-am dat seama ni s-au urcat in cap. Deci mai bine am reactiona atunci cand trebuie. Pentru ca a trecut de mult vremea proverbului « Capul taiat, sabia nu-l taie ». In aceste zile daca pleci capul esti luat de fraier. Prin urmare, hai sa reactionam atunci cand ceva nu ne convine, sa nu mai lasam bacsis daca ceva ne deranjeaza si sa facem reclama negativa localurilor care nu stiu sa isi respecte clientii. Poate asa, dupa ce veniturile le vor scadea, vor invata ca un client multumit inseamna o afacere prospera.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu