Nu exista « nu pot », exista « nu vreau »! Da…stiu. Am auzit zicala asta de nenumarate ori. Si pana acum am considerat-o doar o vorba spusa in vant, o fraza folosita des de parinti pentru a castiga o cearta cu copilul lor atunci cand acesta le spune ca nu poate sa ia numai note de 10. Dar nu m-am gandit ca poate exista ceva adevar in cuvintele acestea…daca, de multe ori, spunem “nu pot” ca o scuza pentru a nu ne complica, pentru a nu ne autodepasi… Daca ne este atat de frica de nou, de a schimba cursul predictibil al vietii noastre, incat nu concepem sa deviem de la acest drum?
Daca acum ceva timp eram convinsa ca asa ceva nu este posibil (Cum as putea eu sa ma sabotez singura? Sa fiu eu cea care se pune intre mine si un viitor mai bun, unul care sa depaseasca toate asteptarile?), in acest moment sunt sigura ca acesta este purul adevar. Chiar asa e! Mintea omeneasca functioneasca in feluri pe care putini le inteleg, dar cei care au descifrat putin din acest mister, stiu ca nu e nimic ce nu poti face daca vrei si iti doresti acest lucru. Unii numesc asta optimism, altii vorbesc despre corelarea cu energiile universului (gandesti pozitiv, deci atragi energii pozitive)… Dar oricum s-ar numi, nimic nu poate schimba adevarul: autodepasirea e doar la un pas distanta. Trebuie doar sa intinzi mana.
Asa ca eu am incetat sa mai spun « nu pot », « nu este posibil », « nu sunt in stare », « nu sunt destul de buna », sau « niciodata nu voi reusi sa am sau sa fac ceea ce imi doresc ». De acum incolo ma voi intreba numai « CAND voi avea tot ceea ce imi doresc ? » pentru ca stiu ca este doar o chestiune de timp. Si desi multi veti spune ca imi pierd timpul cu ganduri care pana la urma imi vor aduce numai dezamagiri, macar nu imi voi petrece zilele plangandu-mi de mila…
